În România, ne confruntăm cu un nivel ridicat al ratei de abandon școlar. Acest aspect este supus: situației financiare precare, lipsei de interes, probleme familiale, anturajul și mulți alți factori. Aceștia trebuie luați în vedere de fiecare dată când se pășește într-un mediu școlar, iar educatorul trebuie să intervină la timp.

Motivația a fost definită drept combustibilul ce antrenează comportamentul. În psihologie, putem vorbi despre diverse tipuri de motivație: externă, internă, afectivă, cognitivă, pozitivă și negativă.

Tipul de motivație care este insuflat copilului, încă de la o vârstă fragedă, va construi sau va îngreuna procesul de a crește un viitor adult care știe cum să-și gestioneze propriile emoții și cunoștințe.

Fiecare copil simte nevoia de validitate față de ceea ce el reușește să pună pe picioare: fie un desen, un cântec fredonat sau chiar construcțiile din cuburi alături de prieteni. Nu putem vorbi despre motivație extrinsecă și motivație intrinsecă drept două lucruri total separate. Precum în muzică, pentru a susține ritmul, avem nevoie de un metronom. Jonglarea între aceste două tipuri de motivație va fi un act eficient pentru ca un copil să să se implice activ în sala de clasă.

Și cum putem antrena acest aspect?

Ne-am putea imagina personalitatea copilului drept un set de puzzle. Înainte de a face primii pași, acest puzzle este total dezorganizat. Ușor-ușor, copilul deprinde aptitudini/ competențe (ca de exemplu: cel de a merge și de a vorbi). Puzzle-ul pare că se ordonează. Pășind spre casa poveștilor cu zâne (creșă, grădiniță), copilul își va îmbogăți jocul prin alte activități și cunoscând un alt mediu total neașteptat pentru el: întâlnirea cu alți colegi care pot deține aceleași activități preferate, basme comune, etc.

Ce este important în tot acest mare proces și de ce vorbim despre motivație?

Într-un articol anterior, am vorbit despre un factor important în motivație: feedback-ul. Dar acesta nu este suficient. Așadar, pe ordinea de zi, îți vom prezenta alte două puncte esențiale în tot ceea ce ține de motivația școlară.

1.? Comunicarea eficientă cu părintele

Este important ca între educator și părinte să se închege o relație de încredere și de sprijin. Copiii sunt foarte curioși. Așadar, educația eficientă trebuie văzută drept o colaborare între educator și părinte.

Care sunt așteptările și cum definim o educație de succes sunt printre principalele puncte care trebuie abordate în comunicarea cu părinții școlarului.

Cum vă puteți ajuta copilul să se adapteze rapid în mediul școlar?

De la „Vom” la „Vei”

Poți renunța la utilizarea cuvântului „vom” în anumite contexte („vom merge la grădiniță”, „o vom cunoaște pe doamna educator”). Deși ar trebui percepute ca încurajări, copilul se va simți abandonat atunci când va intra într-o clasă cu mulți școlari, iar tu nu vei rămâne. Așadar, poți apela la alt cuvânt cheie: „VEI” – „vei merge la grădiniță”, „vei cunoaște foarte mulți copii”. Aceasta este o modalitate foarte bună de pregătire.

Încurajează-l și apreciază-i hobby-urile

Școlarii sunt cercetători foarte pricepuți. Precum Spongebob, copiii acută mereu o cale prin care să acumuleze informații (despre jocuri, despre ei înșiși). Am putea învăța sute de metode prin care putem spune „felicitări”.

*Fii alături de el în ceea ce-i face plăcere.

*Oferă-i ambiție și interesează-te de modul în care copilul relaționează cu ceilalți colegi.

2.?Managementul clasei de elevi și jocul didactic

Managementul clasei de elevi poate fi definit ca modalitatea în care educatorul intervine în climatul școlar (prin activități, organizarea clasei, provocări pe care le înaintează copiilor). Rezumând, înseamnă să fii un supererou care știe cum să reacționeze în fața noului.

Copiii se plictisesc foarte repede. Mereu trebuie adus un lucru nou: o poveste, o ghicitoare sau chiar alte lucruri pentru contactul vizual pentru a deține o captare a atenției reușită. O captare a atenției perfectă înseamnă motivație pentru ca școlarul să fie implicat în oferirea răspunsurilor/ în lucrul în echipă pe parcursul predării.

De exemplu, ne putem gândi la o lecție despre alimentele sănătoase și cele nesănătoase. Pentru captarea atenției, am putea utiliza un coș în care punem fructe și legume, iar, într-un alt coș, am putea așeza sucuri acidulate și chipsuri. Apoi, le putem cere copiilor să ne spună, din perspectiva lor, căruia dintre coșuri le oferă mai multe puncte (pe o scală de la 1 la 5), în funcție de influența pe care le au produsele asupra sănătății.

În cazul în care acest management al clasei nu este pliat pe nivel și pe cerințele importante ale școlarilor (cum ar fi: intervenția comparațiilor între munca școlarilor, oferirea bulinelor negre, observațiile făcute de față cu ceilalți copii), pot interveni oboseala și minciuna. Optimumul motivațional scade.

În acest caz, din nou, oferirea feedback-ului, maniera în care îl oferim, jocul didactic și managementul clasei de elevi sunt factori importanți în motivația școlară.

În concluzie, motivația pentru școală este un element cheie care poate fi antrenat atât de părinte, cât și de profesor, prin alegerea unor metode care poate îmbina jocul cu învățarea.

Pentru a eficientiza un proces educațional, avem nevoie să fim cât mai aproape de copii și de lumea lor. Să înțelegem că fiecare școlar are nevoie să fie aplaudat, să se simtă în siguranță, iar comunicarea dintre educator-părinte să fie baza educației de succes.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *