La nivel mondial, din punct de vedere statistic, există în ultimii ani o creştere accentuată a folosirii violenţei verbale în rândul copiilor. Spre exemplu, cercetătorii indică în muzica pop o tendință semnificativă din punct de vedere statistic către narcisism și agresivitate. Conform ipotezei lor, au descoperit că expresii precum noi și pe noi sunt folosite tot mai rar, în timp ce eu și pe mine apar tot mai des. Au mai constatat și un declin în folosirea cuvintelor ce trimit la legăturile sociale și emoționale pozitive, precum și o creștere în utilizarea cuvintelor legate de furie și comportamentele antisociale.
Originea acestor probleme pare să fie corelată cu o cultură a nemulțumirii, precum o numește autoarea Brené Brown în cartea sa, Curajul de a fi vulnerabil. Cultura nemulțumirii, de fapt, este problema lui eu însămi nu sunt de ajuns. Sentimentul de nemulțumire înflorește într-o cultură în care fiecare este hiperconștient de ceea ce îi lipsește. Totul – de la siguranță și iubire, la bani și resurse – este fie în cantități limitate, fie lipsește cu desăvârșire. Pierdem incredibil de mult timp calculând câte avem, câte ne dorim și câte ne lipsesc, precum și cât de multe au ceilalți și își doresc să aibă. Ceea ce face ca toată această măsurare și comparare să ne creeze un mare neajuns este faptul că, adeseori, comparăm diferite componente ale vieții cu standardele de perfecțiune imposibil de atins pe care ni le-a impus mass-media. Sau, dacă nu, comparăm realitatea vieții noatre cu ceea ce ne imaginăm c-ar fi viața altora – și care nu este nimic altceva decât o ficțiune.
De asemenea, întâlnim peste tot în cultura noastră concepția potrivit căreia o viață obișnuită este una lipsită de sens. Copiii care cresc urmărind emisiuni TV de tip reality show sau dedicate vedetelor și utilizează nesupravegheați rețelele de socializare asimilează această concepție și-și construiesc o imagine deformată asupra lumii: „Valoarea mea ca persoană depinde de numărul de like-uri pe care le primesc‖.
Ținând cont de studiile din literatura segmentului dezvoltării socio-emoționale și de informațiile de mai sus, ne dorim să îî ajutăm pe copii să deprindă abilitățile specifice pentru a deveni adulți independenți din punct de vedere social, cognitiv și afectiv. Astfel încât, la nivelul grădiniței, provocarea pe care am lansat-o este aceea de a identifica ce putem noi face în cadrul activităților pentru a reduce semnificativ situațiile în care copiii se pot confrunta cu situații de tip bullying și cum îi putem învăța să se apere. Acest fapt este în concordanță și cu misiunea grădinței noastre: de a-i ajuta pe copii să-și dezvolte potențialul unic, asta presupunând îmbrățisarea tuturor laturilor personalității lor, începând cu cea mai sensibilă: de la vulnerabilitate și de la identificarea trăsăturilor lor care îi fac deosebiți și unici.
În etapa preșcolară, fenomenul de bullying este vizibil atunci sunt luate în derâdere caracteristici care au legătura cu aspectul fizic al copiilor (înălțime, greutate, culoarea părului), când sunt etichetați și folosesc porecle sau când sunt evidențiate aspecte de tip social (dizabilitate, etnie, tip de familie, situația economică a părinților etc.). La nivelul grupelor de copii, se pot observa aceste comportamente cu precădere începând cu vârsta de 4 ani (ex: „mă joc cu tine pentru că ai toată colecția de ponei‖ sau „nu mă joc cu tine pentru că ai părul roșcat‖).
Pentru a reduce atitudinile și comportamentele de acest tip, în prezent, în grădiniță, desfășuram următoarele activități:
1. Modulele despre Încredere și Rezistență emoțională din cadrul clubului de dezvoltare socio-emoțională Da, poți! cuprind activități teoretice și practice despre cum pot învăța copiiisă acționeze și să se comporte încrezător și despre strategii despre cum pot face față situațiilor conflictuale sau de furie. Toate activitățile se încheie cu o poveste tematică, în care copiii sunt invitați să analizeze comportamentul personajelor, să alegă și să motiveze care personaj din poveste ar fi dorit să fie și de ce. Astfel, reușesc cu ușurință să identifice situații problematice și să știe cum să le gestioneze.
2. Repetarea de către cadrele didactice și încurajarea faptului că fiecare copil este unic și fiecare are ceva bun de oferit celorlați, activitate care se repetăîn fiecare zi în cadrul întâlnirii de dimineață. Copiii sunt rugați să ofere complimente tuturor colegilor.
3. Citirea poveștilor prin care se încurajează bunătatea și folosirea atitudinilor și comportamentelor pozitive.
Exemplu: Căţeluşul curajos, Vreau să fim prieteni mereu, Povestea ursului cafeniu,
Elefantul Elmer, Peştişorul curcubeu, Băieţelul cu aripă de fluture, Şoricelul Crizantema,
Cuvintele nu sunt pentru a răni.
- Jocuri de rol şi jocuri de grup:Cum simţim cuvintele plăcute/ neplăcute?, Inimi frânte,
- Folosirea unui EMOMETRU pentru identificarea și gestionarea emoțiilor.
Bibliografie:
Brown, Brené – Curajul de a fi vulnerabil, 2013, Editura Curtea Veche Publishing, București.
Articol realizat de prof. Andrada Scutaru